SARMANUL ....

     L-am zarit de departe, micut de statura , imi parea cunoscut dar nu stiam de unde sa-l iau . Il mai vazusem cu siguranta pe batrinul ponosit si jegos care traversa in graba strada prin dreptul pietii. Avea un mers ciudat , parca se ferea de cineva sa nu-l vada ,parca se ascundea de cineva . Cand l-am ajuns din urma i-am intins bani de-o paine,dar el parca a fugit de mine . Poate i-a fost rusine sau poate m-a recunoscut de undeva , nu stiu ce sa zic , dar mie imi parea tot mai cunoscut . M-am luat dupa el si l-a coltul pietii l-am ajuns si l-am intrebat de ce nu vrea sa ia banii ?" E de pomana pentru tata care a murit si uite iti dau zece mii sa-ti ei o paine ......"

    Discutia cu el m-a uluit si poate de aceea am hotarat sa o postez pe blog : "...sunt batran si prost imbracat , am barba si sunt zdrentaros , dumneavoastra aratati bine ,sunteti imbracat frumos , n-am vrut sa va fac de rusine ...

"Pai ce ma faceai pe mine de ras daca luai zece mii de lei de pomana?" 

"Eu va cunosc demult , v-am mai vazut prin Piata Sud , raspunse el , veniti mereu la cumparaturi , sunteti mereu elegant , chiar va stiu si nu vream sa va vada lumea ca vorbiti cu un zdrentaros ca mine " . Si continua apoi :

" N-am fost dintodeauna asa , am avut si eu casa si familie , sa stiti domnul meu ca am crescut 4 copii, doi mai sunt in tara , doi au plecat sunt pe afara - unul in Spania si altul in Venezuela . Am fetele in tara , dar nu pot sta la ele , si asa au probleme cu sotii lor , numai eu nu mai lipsesc din casa lor, si o duc si c-am rau ....dupa ce-am ramas vaduv am vandut apartamentul  si le-am dat banii la copii , ma gandeam ca din 4 oi nimeri si eu la unul dintre ei , sa ma tina . Dar ei au insistat cu azilul....si eu nu pot sa stau acolo ....ca-s invatat cu casa si familie , cu sarbatori , cu Paste si Craciun....."

El vorbea in timp ce eu il ascultam inmarmurit , si incercam sa schimb hartia de 10 mii cu una de cinzeci de mii .

"A fost bine o vreme la una din fete pana intr-o seara cand m-au aruncat in strada , s-au certat intre ei si le-a casunat pe mine ....nu putem sa cred ca copiii pe care i-am crescut s-au inrait in asa hal , s-au facut mai rai ca cainii .....! Acum dorm pe unde apuc si ma descurc cum pot , mai ajut prin piata pe pietari , mai lucrez pe la unul pe la altul , nu vreau sa cersesc  " . 

Simteam ca mult timp nu mai rezist si lacrimile imi vor tasni pe obraz, si asta pentru ca omul din fata mea nu arata ca un boschetar , era mai degraba un batranel amarat , si cu bun simt , sfios , care imi marturisea ca mai munceste pe ici pe colo pentru un banut . " Dar pensie n-ai " sunt eu curios ? " Ba da, dar e mica , ma descurc destul de greu . Am, ca doar am muncit 28 de ani la colectiv , am facut agricultura toata viata , cu legumele . De asta stau si acum prin piata , nu pot trai departe de legume, asta am facut o viata ....."

     NU ma mai gandesc la cumparaturi , nici nu-mi mai pasa de ele , stau si-l ascult pe batran , ma fascineaza cu povestea lui .

" Da cu copiii mie tot nu-mi e clar chiar te-au abandonat de tot, nu e nici o sansa sa vorbesti cu ei ?" . "Am incercat , m-am mai dus pe la usa lor , dar ...degeaba , cum iti spuneam s-au inrait , parca n-as fi tatal lor . Daca as mai fi avut bani sa le dau probabil ca ma tineau langa ei , asa mi-am vandut casa le-am dat tot ce-am avut , si cum am ramas fara bani cum m-au azvarlit afara ....crede-ma ca am stat si prin gara o perioada ,mi-a fost tare greu  Acum m-am mai obisnuit , dar ma gandesc ca vine Pastele , si atunci e cel mai greu, la Pasti si la Craciun . Dar oi trece si peste sarbatorile astea cum am mai trecut ...." 

     Ii dau cincizeci de mii si-i spun ideea mea , ca cel mai bun lucru ar fi sa incerce sa se impace cu copiii , ca singele apa nu se face, sa ia legatura cu cei din afara , trebuie sa fie o cale de impacare . Si plec din Piata , fara sa mai fac nicio cumparatura , ma urc in masina dau drumul la CD si plec spre casa . Pe CD se aude melodia  " Blestemat sa fii de stele ..." si eu nu pot sa vad in fata prin parbriz din cauza lacrimilor . 

     Si eu cresc acum copii, si oare daca nu voi mai avea  nimic de dat, tot asa m-or arunca ?

La munte !

DESPRE  BUDISM !

(text preluat de pe internet )

 Una din filosofiile importante din secolul IV – V este Budismul (Buddha). Budismul este o filosofie dar si o religie, a fost adesea contestat ca scoala filosofica sau atestat. Din argumentele pro si contra a dus o dubla ipostaza mai intai ca religie iar apoi ca filosofie. Budismul este legat de numele printului SIDDHARTHA din familia SOKYA, a primit numele de BUDDHA care inseamna iluminatul. Siddhartha era un print dintr-o familie nobila care, impresionat de suferintele oamenilor la varsta de 29 de ani a parasit familia, bogatia si s-a retras in pustiu unde a stat timp de 7 ani ducand o viata de ascet consacrata meditatiei.

In jurul acestei personalitati s-au creat legende. Budda a descoperit sensul profund al vietii. Descopera ca trasatura fundamentala a existentei umane este suferinta. Ajunge la descoperirea celor 4 adevaruri. Adevarul despre existenta suferintei, despre nasterea suferintei, despre nimicirea suferintei, despre calea ce duce la nimicirea suferintei. Din acel moment BUDDHA incepe sa-si propovaduiasca filosofia sa dar abia dupa 300 de ani regele ASOKA ii recunoaste statutul oficial al acestei filosofii, ridica temple si monumente in locurile legate de viata si activitatea lui BUDDHA. Cea mai importanta carte a budismului se numeste TRIPITAKA care guverneaza lantul reincarnarilor. Orice fiinta umana este condusa de la o renastere la alta prin nesfarsite suferinte. Moartea nu-l elibereaza pe om de suferinte pentru ca dupa moarte urmeaza o alta nastere. Reincarnarea este in functie de faptele omului, incat oamenii pot trece dupa moarte in existenta ca animale, plante, spirite si chiar zeitati. Cea mai inalta treapta a reincarnarii o reprezinta existenta de tip uman pentru ca numai in aceasta existenta este posibila aflarea adevarului si atingerea treptei de iluminat. Importanta este ideea ca omul poate rupe lantul reincarnarilor chinuitoare prin propriile sale eforturi constiente si poate dobandi nirvana, acea stare de beatitudine opusa instabilitatii. Omul ajungand la adevar isi anihileaza dorintele, pasiunile si dobandeste o stare echivalenta cu nirvana, stare de liniste.

Pentru budism lumea inconjuratoare este o permanenta curgere de forme, lumea nu-i ordonata, ci o lume care se formeaza mereu, este miscare, ea devine, nu exista, totul se modifica necontenit, trece de la starea de nonexistenta la existenta. Ceea ce se modifica nu este lumea ca atare, nu sunt lucrurile reale, budistii vad miscarea lumii si nu lumea in miscare, budistii participa emotiv la acea miscare, ei o deplang, o simt ca o inconstanta, ca o nesiguranta, de aicea reiese conceptia pesimista asupra lumii. Visul budistului este de a se situa deasupra evolutiei in care se gaseste, sa depaseasca aceasta transformare, iar idealul este dobandirea nirvanei. 

Conceptia despre nirvana ca si filosofia budista in general a influentat intreaga cultura europeana. Influentele se resimt la marii poeti, artisti. 

Conceptia pesimista o regasim in filosofia lui SCHOPENHAUER. 

Si marele poet Eminescu a cunoscut filosofia budista direct prin incercarea de a traduce lucrari budiste iar indirect citind prelucrari din filosofia budista. Astfel in opera eminesciana gasim adesea numele lui Buddha fata de care se exprima cu admiratie. Gasim termeni din filosofia budista, gasim idei foarte apropiate de filosofia budista.

Cercetatoarea Amita Bhose care si-a dat doctoratul cu lucrarea “Eminescu si India” in capitolul VI al acestei lucrari face analiza aproape a tuturor poeziilor lui Eminescu de inspiratie budista.In afara de ceea ce afirma autoarea exagerand lucrurile cert este ca sunt poezii in care gasim aceste influente.

Ex.: poezia “Komodewa”. “Eu nu cred nici in Iehova”. 

Cea mai budista poezie a lui Eminescu este “Glossa”.

(text preluat de pe internet ) 

D E S T I N E

              

             

 DESTINE   !

Exista un moment in viata cand incepi sa constientizezi o multime de lucruri despre tine si viata :  oare ai iubit cu adevarat pe cineva pana la varsta asta? Viata pe care ai trait-o pana acum te-a multumit ? Esti oare la jumatea vietii sau foarte aproape de final ? Si daca esti aproape de final , ti-ai pus la punct toate problemele din viata ta ? Te-ai impacat cu cei cu care te-ai certat sau mai bine zis esti impacat cu toata lumea?

Trist este ca ajungi sa-ti pui toate intrbarile astea atunci cand nu reusesti sa vezi mai departe in viitor , sau cand te apropii de  o anumita varsta ....sau cand pierzi pe cineva la care ai tinut foarte mult ! Mie cel putin asa mi se intimpla zilele astea ....sunt 50 de zile de cand am pierdut un prieten fantastic ...si nu ma pot obisnuii cu ideea ....astept sa ma sune, sa ne vedem , sa ne intilnim, Dar astept in zadar.........N-o sa ma mai sune niciodata !

Incredibil cate intrebari iti poate pune la un moment dat MOARTEA , cata dezamagire atunci cand nu poti interveni in destinul unor oameni apropiati , la care ai tinut , pe care i-ai iubit. Cred ca asta este cuvantul magic al vremurilor noastre – DESTINUL - nu laserul, atomul , sau toate descoperirile stiintifice ale tuturor cercetatorilor din lume . Cine poate sa – si programeze destinul functie de varsta , ocupatie, sex, stare civila si multe alte criterii ? NIMENI , asta probabil ar fi descoperirea uluitoare a lumii – cum poti sa-ti influentezi destinul?

 Am cunoscut enorm de multi oameni, am stat de vorba cu multe persoane , de toate sexele si varstele , din mai multe tari , cred ca am si citit ceva pana acum ( foarte rezonabil fata de generatia asta care vine din urma si nu cunoaste povestea lui Harap Alb ) , si pot spune ca de la toti am inteles ceva , acelasi sentiment , indiferent ca era barbat sau femeie: toti erau “bolnavi” dupa VIATA , toti iubeau enorm viata ! Am citit undeva niste chestii interesante   :

- se spune ca dupa mai multe experimente s-a stabilit ca, in momentul mortii , primul simt care dispare este vazul, urmat de simtul tactil. Ultimul simt care dispare cand sufletul paraseste trupul este auzul.(Asa ca fiti atenti la ce vorbiti la priveghi .......).

Moartea probabil a devenit o banalitate in zilele noastre, mor atitia oameni zilnic, si auzi ca s-au stins atitea persoane ....intr-o singura zi , ca aproape nu mai impresioneaza pe nimeni MOARTEA! Moartea nu-i mai mult decat o clipa, spunea Paulo Coelho, si intr-adevar , pentru anumite persoane survine intr-o clipa ,dar este cel mai inexplicabil mister al omenirii .

Aproape la toate slujbele de inmormantare toti preotii predica acesiasi fraza :” moartea este singurul lucru sigur care i se poate intimpla cuiva ....” .E adevarat, desi tocmai am citit despre cel mai norocos om din lume, un polonez , care a scapat dintr-o prabusire a unui avion, la o scufundare a unui vapor , si din numeroase accidente rutiere. Dar eu cred ca tot DESTINUL este cel care conteaza cel mai mult in viata cuiva , si nu intimplarile. Un vechi proverb arab spune ca destinul pune doua degete pe ochii omului, doua degete pe urechile lui , si pe al cincilea pe buzele lui, spunandu-i : “ TACI” .

  DAR problema cea mai dureroasa nu e moartea in sine , ci despartirea de cineva drag, la care ai tinut si n-ai sa-l mai vezi decit in poze , asta e cu adevarat tragedia celor ce ramin in urma . Daca odata cu moartea cuiva s-ar sterge si toate amintirile despre el si mai ales cu el , cred ca lucrurile ar fi fost mai usoare.....iti stergeai din minte totul despre persoana respectiva ( echivalent reset ) .....si gata nu-ti mai amintesti nimic despre el . Niciodata ! .......Dar aici intervine durerea, caci nimeni nu-ti va putea lua vreodata clipele frumoase petrecute impreuna. Nu e filozofie ce scriu eu aici , sunt numai intrebari  si observatii din viata , pe care cred ca le traiesc multi oameni .....si cand simti ca nu mai poti le pui pe hartie....Atit !!!!

 Multi oameni au o vorba: “ Mortii cu mortii si viii cu viii !”, da e adevarat dar probabil ca pentru morti e mai usor, mai complicat e problema cu viii , care trebuie sa suporte despartirea de cineva drag, si care nu e deloc usoara !

 Am mai pierdut persoane dragi e adevarat, si primii 2-3 ani a fost

greu sa uiti amintirile acelor oameni la care ai tinut enorm , sunt si

amintiri pe care nu ti le poti sterge din memorie niciodata , dar

 viata fara acea persoana iti creeaza un gol , pe care va trebui sa-l

umpli si sa mergi mai departe ......cu cine crezi? ...cu TINE , pentru

ca  TU esti cel care conteaza cel mai mult dupa o astfel    de

despartire , intrebarile de fapt ti le pui tu pentru TINE !!!. Nu stiu

daca m-am facut inteles sau daca am scris exact cum am gandit ,

 dar cred ca asa este, de fapt in spatele golului lasat de moartea

 cuiva care ti-a fost drag ...te afli tu, si tu trebuie sa gasesti toate

 raspunsurile care sa te multumeasca, sa te linisteasca si sa mergi

 mai departe.Sau,mai simplu , despartirea de cineva drag te face sa

 te intorci...la TINE, si sa-ti traiesti viata asa cum este , pentru ca

 ni s-a dat viata fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati

, asa dupa cum spune un vechi proverb . Sau un altul , la fel de

interesant : “Veşnica e numai viaţa. Durerile, ca şi bucuriile trec.

 Mai uşor la unii, mai greu la alţii, dar trec – Octav  Dessila.

Deci , oricat ar fi de greu cateodata ,sa incercam sa ne bucuram de viata!