ATAT DE APROAPE.....

P O V E S T E ....cu talc

Se spune ca pe vremuri exista o familie de negustori bogati , care aveau cativa copiii , si care traiau extrem de fericiti .

 Ca in toate povestirile de genul acesta , cel mai iubit de parinti era mezinul , un baietel de cativa ani , foarte cuminte si pe care mama lui il iubea enorm . Dar anii au trecut , copiii au crescut , si iata ca intr-una din zile , baiatul cel mic , ajuns acum adolescent vine in fata parintilor si le spune dorinta sa pentru viata  : ar vrea sa se retraga la manastire pentru tot restul vietii , sa devina calugar . Grea a fost suferinta mamei la auzul acestor planuri de viitor ale fiului ei cel mic si in zadar au fost staruintele parintilor , mezinul si-a facut bagajul si-a pornit spre manastire .

Baiatul a plecat spre manastire dar nu s-a oprit la prima , cea pe care o stiau parintii lui, ci a cutreierat tara in lung si-n lat pana ce s-a decis unde sa se calugareasca .

Multi ani l-au cautat parintii la  diverse biserici si manastiri dar nu au dat peste iubirea vietii lor , fiul cel mic era de negasit , lumina si speranta lor , revederea cu baiatul lor parea imposibil de realizat in aceasta viata .

Au trecut 19 ani de cind calugarul , ajuns acum staret la o manastire indepartata era plecat de langa familia lui , si se hotari , sa se intoarca acasa la parinti pe care nu-i mai vazuse de atatia ani si sa renunte la viata de manastire.

Trecerea celor 19 ani a lasat urme pe chipul calugarului plecat copil de acasa , era acum matur, cu barba , se mai ingrasase, era total schimbat , ceea ce a facut ca nimeni din familia lui sa nu-l recunoasca atunci cand s-a prezentat drept un cersator , care doreste adapost , o bucata de paine , si ceva de lucru .

Mama , fire miloasa de fel , l-a primit si l-a adapostit intr-o magazie,i-a dat de mancare, si i-a spus ca poate ramane sa ajute la munca in gospodarie .

Din ziua aceea , calugarul a ramas langa familia care i-a lipsit enorm, ajutandu-i la ferma , dar fara sa le dezvaluie identitatea sa . Au trecut 15 ani in care baiatul de altadata a trait zbuciumul ideii de a le spune celor care i-l gazduiau adevarul ,  ca el era de fapt fiul lor,plecat cu multi ani in urma de acasa.

  Intr-una din zile calugarul a decedat in camera sa din magazie , iar stapanii l-au gasit , i-au verificat lucrurile , printre care au gasit o scrisoare , scrisa mai de mult , in care le explica ca el este de fapt fiul lor plecat cu multi ani in urma. I-au sfasiat hainele si intr-adevar i-au gasit pe umarul drept un semn de la nastere , stiut de mama si tatal sau .

Se povesteste ca ambii parinti au innebunit cand si-au dat seama ca comoara vietii lor , fiul cel mic a fost atat de aproape , si ei nu au fost in stare timp de 15 ani sa-si imagineze ca acel barbat aciuat in gospodaria lor era de fapt fiul lor. Au fost atat de aproape de fericire si totusi nu au putut sa o vada, sa o atinga !

Poveste simpla de altfel dar cu foarte multe invataminte, probabil tuturor ni se intimpla sa avem ceva ce ne dorim enorm foarte aproape si sa nu fim in stare sa-l atingem . Orbiti de problemele din viata noastra trecem pe langa momentele de fericire , fara sa fim in stare sa le identificam .Alergam dupa fericire peste tot, prin tara , prin lume , prin societate , fara sa constietizam ca fericirea este aici, atat de aproape de noi .  Ne pregatim de multe ori pentru fericirea unui moment pe care o sa-l traim in viitor dar neglijam realitatea unui lucru placut din prezent .Si mai interesant este faptul ca noi ne zbuciumam nu sa devenim fericiti ci mai ales sa parem in ochii celorlalti – fericiti! Am mai scris pe blog despre un proverb care mi-a placut si care spunea ca pierdem micile bucurii ale vietii asteptand marea fericire !

Fericirea, multumirea de sine , reusita totala provin din lucruri care nu se pot cumpara cu bani ,uitam adesea ca fericirea nu depinde de obtinerea a ceea ce nu avem , ci mai curand de recunoasterea si aprecierea a ceea ce avem !

AVEM TIMP -

Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.  Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,  sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,  sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,  avem timp sa citim si sa scriem,  sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,  avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,  avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.  Avem timp pentru ambitii si boli,  sa invinovatim destinul si amanuntele,  avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,  avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,  avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,  avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,  avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,  avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.  Avem timp pentru toate.  Nu e timp doar pentru putina tandrete.  Cand sa facem si asta - murim.  Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!  Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca  Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.  Restul ... depinde de ceilalti.  Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie  Altora s-ar putea sa nu le pase.  Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere  Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi  Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata  Ci PE CINE ai.  Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute  Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.  Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca  Ci cu ceea ce poti tu sa faci  Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor  Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva  Am invatat ca oricum ai taia  Orice lucru are doua fete  Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde  S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi  Am invatat ca poti continua inca mult timp  Dupa ce ai spus ca nu mai poti  Am invatat ca EROI  sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie  Indiferent de consecinte  Am invatat ca sunt oameni care te iubesc  Dar nu stiu s-o arate  Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat  Dar nu am dreptul sa fiu si rau  Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta  Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata  Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu  Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.  Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten  Oricum te va rani din cand in cand  Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.  Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii  Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti  Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,  Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.  Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea  Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii  Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc  Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.  Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale  Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru  Si pot vedea ceva total diferit  Am invatat ca indiferent de consecinte  Cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata  Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore  De catre oameni care nici nu te cunosc.  Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat  Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.  Am invatat ca scrisul  Ca si vorbitul  Poate linisti durerile sufletesti  Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult  Iti sunt luati prea repede ...  Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama  Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.  Am invatat sa iubesc  Ca sa pot sa fiu iubit.

 

I N T O A R C E R E A

I N  T O A R C E R E A

Cand vorbesc despre intoarcere ma gandesc indeosebi la intoarcerea la viata , la viata aia mai simpla , mai putin zbuciumata , mai lipsita de griji , viata aia in care predomina prietenia, omenia , sentimentele frumoase in general. Viata aia din anii ’70 sau anii ’ 80 , cand exista acea legatura dintre oameni . Imi amintesc ca se cunosteau oamenii in concediu sau in tren , intrau in vorba si se legau prietenii de-o viata intre familiile lor, se vizitau apoi in localitati diferite , atmosfera de oameni fericiti , hotarau mai apoi sa faca concedii sau revelioane impreuna .

Imi amintesc cand ieseau oamenii la gratar – pentru ca se iesea si pe vremurile alea la gratar, numai ca se mergea “la padure la un gratar “ cam asta era exprimarea , si veneau oamenii si pe jos, si cu autobuzul , si cu orice mijloc de transport . Se simteau oamenii excelent impreuna , chiar fara jeep-uri , fara slapi adidas, fara sezlonguri , pe pături ,pe jos pe iarba, fara mobile la padure , fara ipad sa se joace copiii, si fara tablete.

 Distractia era maxima , chiar cu mijloace mai rudimentare .

Dar acum  in viata asta in care traim in prezent predomina alte sentimente , de invidie, de ura , de zgarcenie .

Oare n-am putea trai astazi cu sentimentele de atunci ? Sa mai uitam un pic de incordarea  din zilele noastre ? In fiecare zi ne identificam cu tot felul de ganduri si suntem speriati de boala, de faliment, de moarte . Incordarea asta din fiecare zi cred ca ne afecteaza si mintea si trupul .

S-ar putea ca teoria cu intoarcerea la trecut sa fie gresita pentru ca , in general, oamenii vad trecutul mai frumos decat a fost . Prezentul il vedem mai rau decit este si viitorul mai dificil decit va fi . Si atunci cum sa mai fii fericit in prezent sau in viitor , daca tu esti cu gandul numai la trecut ?

Esenta cred ca este sa traiesti in prezent , cu sentimentele frumoase pe care le cunosti din trecut , chiar daca in prezent nu este totul perfect trebuie sa vezi dincolo de imperfectiuni .Un vechi si interesant proverb spune ca fericirea este atunci cind “ceea ce gandesti , ceea ce spui si ceea ce faci sunt in deplina armonie” .

Sunt multe momente de fericire in viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg inca inainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este insa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decat sa le pastram cu grija,  si sa ne gandim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru intre cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.

A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi. Si intr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.

Vreau sa ma intorc la vremurile  cand viata era simpla , cand nu cunosteam decat cateva culori, cateva cifre, cateva poezii, vocea mamei care ne striga sa intram in casa ca s-a facut tarziu !

Vreau sa ma intorc inapoi atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam. 

Vreau sa cred ca totul pe lumea asta este gratuit sau se poate cumara cu pretul unei acadele !

Ne-am trezit prea repede intr-o lume care nu era a noastra : purificari etnice, copii abuzati sau murind din lipsa de hrana, divorturi,droguri si etnobotanice in licee, prostitutie la tot pasul, justitie corupta, politicieni de doi lei, , frati certati intre ei pentru bani, ura,dezbinare,barfa,etc.

Vreau sa ma intorc la vremurile cand toti copiii citeau carti de beletristica, muzica era neotravita,televiziunea era pentru stiri si pentru diveretisment in familie, fara sex si violente cum se intimpla acum.Nici desenele animate nu mai sunt ca altadata .Tot cu violente si astea !

Ce bine era cind, in naivitatea mea , credeam ca toata lumea din jur este fericita pentru ca eu eram FERICIT !