luni, 27 august 2012


NUNTA  IARNA
de CRISTIAN  BANICA

Mai vazusera multe ierni pana atunci, dar asa zapada mare parca n-au trait sa vada. Se minunau toti , un metru juma de zapada , mai rar. E adevarat facea bine la pamint , mai ales pentru insamintarile din primavara, dar asemenea troiene le facea viata un calvar. Masina cu paine nu mai ajunsese de marti si astazi era sambata dimineata , butelia era pe terminate, si masina cu butelii nu mai venise in sat de luni, oare cat va mai dura “urgia alba “ ?
Noroc ca Ilie avea lemne , se aprovizionase bine din  iarna si acum n-avea probleme. Soba mergea incontinuu: focul nu se mai oprea zi si noapte era intretinut de el si de familia lui , macar sa fie cald in casa . Cu aprovizionarea era mai dificil , daca nu vine masina in sat la magazinul mixt , curind se vor termina toate produsele.Deja lumea incepuse sa cumpere si lucruri care erau pe raft de o viata : conservaraie, biscuitii turcesti, nautul, halvaua, in general cam toate lucrurile cu vanzare mica.
Dar nimic nu-l ingrijora pe Ilie mai mult decit NUNTA. Era nas mare in satul de alaturi , la Videle, si din toate cunostintele din sat nimanui nu-i pornea masina. Erau de altfel si oameni care nu mai pornisera automobilele de luni, de la primii fulgi de zapada. Si gerul era napraznic, dar problema majora era zapada care bloca drumul si ingreuna deplasarea, asta era cea mai mare dificultate .
-          Ce facem , se adresa Ilie sotiei sale , cum ajungem la Videle ?
-          Trebuie sa gasim o solutie , si ma gandeam si la cumnati  in total suntem vreo 12 persoane. Toti vor sa ajunga la biserica , la slujba.
-          Te cred , ca de la biserica toata lumea la salon, la camin, asta-i vreme sa mai vii pe acasa ?
-          Normal ar fi sa mergem impreuna, toti odata dar cu ce ?Tractorul de la CAP oare l-o fi pornit alde Ionel?
-          Am auzit ca nu, cica nici ARO a lui Stamate n-a pornit . ZAU , eu nu stiu cum ajungem la biserica. Si mai avem si oamenii astia cu noi ….
-          Pai cum iti zisei . suntem 12 cu tot cu noi …
-          Dar daca as vorbi cu domn Irimescu , ce parere ai ?
-          Irimescu ? Ala care si-a deschis firma de morti ?
-          Pompe funebre , asa se cheama …dar masina-i buna, e Mercedes…
-          Da Ilie, dar e mercedesul ….de carat la groapa …ala de duce mortii la cimitir…cum o sa mergem cu el la nunta, ne rad oamenii !
-          Si daca n-om avea incotro, ce vrei sa ramaina oamenii aia necununati ? Dar parintele ce-o zice cand o vedea ca nasii n-ajung la slujba, te-ai gandit?
-          Ilie deci vrei sa vorbesti cu domn Irimescu sa ne dea masina pana la Videle?
-          Exact, masina de dus mortii…dricul…
-          Si cum om sta Ilie toti in dric 6 km pana la Videle, te gandesti?
-          Las, ca tu stai in fata , si o iei si pe soru-ta , ca are doua locuri in fata , eu cu restul stam in spate…in dric !
-          Doamne barbate, da-ti imaginezi cand om ajunge la biserica cum a rade lumea de noi ? Parca aud “ …uite o venit nasu mare si cu nasa, cu dricul…”. Eu zic sa ne mai gandim , chiar asa , n-am mai auzit Ilie.
-          Da , da macar dricul e Mercedes tu , da nu stiu daca si ala o fi pornit zilele astea. Ia sa-l sun pe domn Irimescu …
Barbatul puse mana pe telefonul mobil si vorbi cu patronul primei societati de pompe funebre din satul lor.
-          Domn Irimescu , cu respect, sunt Ilie, am o intrebare, ia zice-ti va pornit mercedesul zilele astea ?
-          In fiecare zi l-am pornit , am baterie noua si trebuia sa-l pornesc . Merge brici, masina nemteasca , dar ce necaz ai domn Ilie , ce s-a intimplat?
-          De fapt n-am nici un necaz, am o bucurie ,domn patron  si vroiam sa te rog , adica platesc, vorba aia , sa ajung la Videle…
-          Dar ce treaba ai la Videle cu dricul meu ?
-          Sunt nas mare domn sef, si n-am cu ce ajunge, se pare ca numai cu Mercedesul matale pot ajunge la timp la biserica . La 5 e slujba, cununia si n-am transport. Cu cumnatii si cu fratii, nevata-mea , suntem 12. Ce zici , ne duci, banul jos, pe cuvint de onoare !
-          Eu va duc Ilie, ca doar si banii tai is buni, nasule, da sa stii ca in fata langa mine incap 2 persoane, restul in spate , in dric pe locul mortului .
-          Nu-i bai , urca nevasata-mea cu soru-sa langa mata si eu cu cumnatii si cu fratii stam ,in spate, ca o jumatate de ora n-o fi foc, dar macar sa ajung la timp la cununie .
-          Bine, Ilie la cat sa viu sa va iau ?
-          Pai pe la 4 fara un sfert domn sef ar fi numa bine, noi ne adunam acolea la mine si plecam odata , bun ?
-          Bun Ilie , sunt la voi la ora stabilita .
Bucuros oarecum Ilie, caci rezolvase o mare dilema, cum sa ajunga la cununia oamenilor aia. Il stiau de om serios, si parintii baiatului si ai fetei, cel putin cu tatal miresei se cunostea de-o viata .Lucrasera impreuna si la combinat , pe vremuri, dar ce vremuri. Acum singura problema era sa ajunga cu bine la ora 5 la biserica , sau ceva mai devreme, ca la 5 ii astepta popa in biserica. Da mai era un aspect care il neglijase complet ,si acum se framinta : lumanarile de cununie, frumos impodobite, oare cum le va duce la biserica? In spate la ei , 10 persoane, nici vorba sa mai incapa un ac, un fir de par, da’pai 2 lumanari ? Si ce frumos erau impodobite, le luase de la piata din oras, i le aranjase o tiganca , tare i-au placut lui Ilie cum au iesit.Dar cum sa le duca la biserica? Nu , sigur vor trebui sa incapa in fata , cu nevasta si cumnata. Sau sa le lase pe afara ? Sa le lege de masina ?Sa le puie deasupra masinii legate cu sfoara? Grea intrebare si raspuns greu ….Cand se mai uita odata la ceas era deja trecut de 2, la 3 veneau oamenii la el sa se pregateasca , sa mai dea nasul un sprit, sau mai bine un rachiu ca prea era frig afara, la gerul asta cam un rachiu mergea. Si mai trebuiau oamenii pregatiti sa chiuie cand or iesi mirii si nasii din biserica si-or merge la salon. Si acolo alte chiuituri, si dans, si petrcere…si voie buna..ca de, doar era prima data cand Ilie si nevasta lui cununau ,si nu pe orcine, ci pe fiica celui mai bun prieten.
-          Nevasta adu tuica ca au inceput sa vina neamurile , uite-i la poarta , au sosit, striga Ilie la nevasta-sa in timp ce se imbraca.
-          Ia paharutele tu ca acu vin cu rachiu , cu vinul , cu apa minerala.
Veselie mare, toti stigau : “ nasule maria ta …sa ne traiesti…sa dai bani la lautari nasule…asta-i seara ta…sa vezi distractie”.
            La 4 fara un sfert domn Irimescu a fost in fata portii lui Ilie, si cand iesira afara sa vezi rasete , distractie, amuzament maxim :
-          Ilie , nasule , cum o sa mergem la nunta cu dricul?
-          Cand ne-or vedea aia din Videle sa vezi rasete si panarama. Asa ceva n-au vazut in viata lor!
-          Mai oameni buni, zise Ilie catre invitati, ce era sa fac? E singura masina care a pornit din tot satul , cum vroiati sa ajungem pe gerul asta si cu zapada asta ? Ziceti mersi ca ne duce omu la petrecere, mai conteaza cum si ce? Ia sa vedem mai bine cum ne asezam …
Asa cum isi programase , cele doua femei intrara in fata langa sofer, iar barbatii inauntru,in dric , pe locul mortului.Dar cum sa se aseze?Ilie veni cu ideea ca intinsi pe spate, unul langa altul , exact ca mortul …ca doar 6 km n-o fi foc…
-          Bai Ilie esti tare prietene, nas care sa mearga intins la cununie, intr-un dric nu s-a pomenit prin locurile astea , radeau in hohote toti invitatii.
Dar Ilie nu-i lua in seama se aseza el primul , vreo 3 pe linga , altii deasupra , si altii si mai sus , deasupra lor. Soferul inchise usa la din spate a dricului, in hohotele barbatilor intinsi unul peste altul in dric.
Si mercedesul porni spre Biserica din Videle , unde la 5 incepea slujba de cununie.
Drumul era greu , se circula pe un singur sens , iar la fiecare groapa se amuzau barbatii, si tipau razind cat ii tinea gura :
-          Nasule simti ceva “ maria ta “ ? Cum e acolo jos ? Nu mai zici nimic , taci chitic, tie frica ca iti ia popa bani multi dupa slujba, asa-i? Si dascalul tre sa-l platesti bre nasule sa stii, cu lautarii vezi tu la sfarsit !
Drumul a durat cam 35 – 40 de minute ca se mergea incet , si erau multe gropi in gheata pe drum, poduri de gheata.
Pe la 4.30 dricul oprii in fata bisericii , unde stabilisera cu soferul sa-i lase. Mireasa si ginerele erau pe prima ulita, vecini , se stiau de mici .
Rand pe rand au inceput sa coboare din masina, tot in hohote de ras, exact ca la urcare.La sfarsit , ultimul era Ilie, care nu se mai dadea jos.
            - Hai nasule, faci pe mortu ai ? Ca sa nu dai banii , asa-i ?Treci si scoate banul, nasule.
Ilie nu le raspundea , statea intins in dric, exasperindu-i pe invitati si provocandu-le rasul acestora :
-          Nasule nu mai sta  bre mult asa , ca poate ramai asa….chicoteau baietii.
La un moment dat de usa din spate a masinii se apropie sotia lui Ilie, nasa.
-          Da hai Ilie ca e tarziu , ne asteapta baietii aia sa-i luam de acasa sa-i ducem la biserica, ai timp de glume toata noaptea, hai odata !
Sotia lui Ilie il lua de mana si-l smuci odata puternic .Cand il apuca de mana , simti mana rece a barbatului . Ilie era rece , mort probabil prin sufocare.
Se auzira mai multe tipete si strigate deodata , dar cel mai puternic era tipatul nasei, care tragea in zadar de Ilie.
            -Salvarea , repede , sunati salvarea, tipau cativa.
            - Otet , apa aduceti repede strigau altii.
Au adus si otet , si apa, a venit si salvarea , Ilie nu s-a mai trezit Mortul era mort. Domn Irimescu, propritarul masinii , tragea dintr-o tigara, langa autoturism, o stingea, aprindea alta, si murmura continuu:
            -Dricul e pentru morti…numai pentru ei …oamenii vii n-au ce cauta in dric..niciodata…masina asta cere morti…o s-o vand….

Timpul este ceva pe care omul încearca mereu să îl omoare, dar care sfârşeşte prin a-l omorî pe om. Herbert Spencer